senzatii

Panica.Senzatia de panica porneste de la creier in jos, se gandea el.Avea puterea sa se concentreze si sa savureze acesta senzatie.
Isi simtea capul greu si presiunea apasand violent asupra nasului.Respira sacadat, i se parea ca inspira foarte putin aer, simtea ca
se sufoca.Nu mai putea sa se tina pe picioare.Curand l-au inabusit si lacrimile.Tot universul i se inghesuia incap si el simtea cum
avea sa explodeze si sa vomite acest univers care il umplea pana la refuz.Insa vantul l-a mangaiat si a inceput sa isi revina; disperarea
se dizolva incet,incet in bataile vantaului.Mirosea a balti murdare, a caini umezi si a gunoaie plutind in aer printre frunzele aramii.
Era o toamna ploioasa si a naibii de friguroasa in octombrie. A ajuns in sfarsit acasa cu pielea,carnea rosie si rece, degeranda.A ajuns
in camera lui mica dintr-un bloc derapanat. Singurul lucru din acea camera care ii placea era soba fumeganda, pentru ca era calda si mov.
Si-a lipit mainile de ea si simtea cum se dezgheata dureros.Era o caldura placuta amestecata cu durerea racelii.Apoi si-a lipit fata de
soba si statea asa chircit, simtind in sfarsit ca se misca.A adormit pe jos, langa soba timp de cateva ore.Si s-a trezit incet, buimacit,
din cauza umei melodii prea frumoase de violoncel ce patrundea in camera de undeva din scara blocului.Se simtea strain de tot ce era
in jurul lui si atunci a luat o carte de povesti, a rasfotit-o pana a gasit o ilustratie a unei ierni frumoase, linistite, "de poveste".
Si a incremenit asa, uitandu-se la fotografie , adancindu-se in acea iarna cu spiritul si cu trupul.Era acolo, pe straduta linistita iar
in jur numai case cu ferestre luminate, de unde rasareau brazi de Craciun.Noaptea adormea totul in jur iar in aer pluteau note de violoncel
si mirosuri blande.A ramas acolo, langa un copac batran,aproape culcat la pamant de zapada, in acel sat caruia nu ii stia nici numele. Dar
nu asta conta.Acum era intr-un loc sigur, primitor, unde dimineata batranele aveau sa-i ofere cozonaci.Simtea un confort sufletesc pe care
nu il mai traise de mult.Acolo, intr-o lume imaginara, a adormit fericit uitandu-se la stele.

poveste de iarna

E caldut in aceasta camera aflata intr-o Rusie a zapezii.O singura camera cu geamuri mici si murdare, incleiate de amprente.Igor, imbracat in uniforma verde decolorata, abia spalata are in fata un bol transparent cu bilete.Se imagineaza la unul din acele spectacole unde se extrag din boluri numere,unde oamenii sunt fericiti,domnii fumeaza trabucuri si doamnele tigarete lungi, pe care le-a considerat intotdeauna haioase;totusi le gaseste mai estetice decat carnatii de tutun pe care barbatii ii inghesuiau in gura, printre dintii galbeni si trageau parca suflare de viata din ele.In camera solitara a lui Igor, din mijlocul campului inghetat, pluteste miros de ceai peppermint ce se loveste insesizabil de muzica lui Demis Roussos. Aceasta alchimie ciudata il face sa fie fericit, distins, galant.O falsa impresia de viata fericita pe care nu a avut-o niciodata.
Isi freaca mainile viclean deasupra bolului si tacticos se pregateste pentru ultimele nominalizari din acest an.Incet, plutind parca in afara timpului introduce mana in aceasta sfera a vietii.Se simte important.Amesteca cu miscari agile si extrage: 1.2.3.La fel si cu cealalta mana:4.5.6.....7."Inca unul", isi spune Igor...e aproape Craciunul, sa fie macar un numar biblic!Nu obisnuieste sa se uite peste numele celor extrasi...la urma urmei sunt niste detinuti puturosi si agresivi.Si totusi deschide cel de-al 7-lea bilet: Gubin Sidor Novgorodov...nu-i spune nimic, era doar o curiozitate pur intamplatoare.Atat.
A adormit imbracat pe masa, rasturnand bolul si ceaiul.Mii de biletele s-au imbibat cu apa clocotita si cerneala lor s-a scurs pe podeaua zgariata.Igor Nekrasov are aceeasi slujba de 10 ani: extrage numele celor care vor fi impuscati mortal pentru ca inchisoarea e plina ,iar detinutii tot apar.Nu sunt fonduri pentru extindere, deci oamneii mor.Gubin insa, cel de-al saptelea, a fost inchis pentru ca era langa tatal sau cand acesta a jefuit o prostituata.Gubin Sidor Novgordov are 7 ani...

poveste veche

el fuma.
si si-a adus aminte de o melodie
"fumar est un plajer sensual"
(sau cum naiba se scrie in spaniola,
niciodata nu a stiut spaniola)
pe care o canta o femeie
batrana si grasa
imbracata intr-o rochie
rosie,scurta,prea stramta;
melodia era frumoasa de altfel
si era o seara torida;
femeia era bruneta si
avea parul prins cu o floare.
canta foarte frumos,i-a placut.
putea sa coboare vocea atat de jos
incat in mintea lui, femeia
prindea contururile unui barbat:
un spaniol cu lanuri de tutun,
intr-un frac negru sclipitor
si cu pantaloni de catifea rosie.
i se parea ca dansau amandoi
pe scena aceea mica de la green hours,
ca pasiunea latina s-a transpus
la Bucuresti.
Acea cantareata l-a binedispus
cu increderea ei in sine,
cu zambetul larg cu care incanta publicul.
Ea se credea superba!
In seara aceea parea o regina
batrana,grasa...rochia prea stramta
si era atat de fericita!
Ce amuzanta era cantareata-regina!
Atunci era cald.
Acum e frig.

requiem for a dream(un alt fel de)

Ziua de azi a inceput cu o discutie despre Bam Margera.Apoi scoala nedorita in aceasta zi.Am dormit cu ochii deschisi.Am fost ca un lotofag:ma simteam in afara oricarei memorii,oricarei stabilitati.Eram in clasa printre ***** si ***** si profesorii care se schimbau,tineau discursuri impresionante post-moderniste iar eu nu auzeam nimic.Azi am pus bazele unei noi carti, cu Jest de data aceasta. Si doar la asta m-am gandit toata ziua in timp ce silabele se miscau brownian in jurul meu...la nou si la dezamagiri inselatoare, la sperante...ca un acces de vointa mobilizator care s-ar putea sa piara in vant. Si eram doar eu in acest vis prelungit fiindca m-am trezit prematur.Somnolenta, oboseala care iti striveste oasele te face sa te simti ireal si sa privesti totul ca tras la xerox de o suta de ori.Apoi m-am trezit si incet incet au aparut figuri pe care inainte nu le puteam vedea din cauza cetii. Am fost treaza si vesela. Visul m-a hotarat sa scriu din nou si sa mai pictez o panza.Am inceput aici!
*azi toata ziua mi-am vorbit in minte...toata ziua.am rastalmacit cuvintele,le-am tarat prin noroi si apoi le-am inaltat si rahat ca iar m-am murdarit de pamant pe degete.

poesis

e toamna si e frig
se coloreaza frunzele grotesc in aramiu
si obrajii lui put a tigara
azi i-a scapat scrum in paharul cu lapte
lapte si fum = 2
se plimba prin locuri retrase
si muncitorii tarani se uita la ea;
seara luna e o hiada, pricina din care
nu si-au spuns niciun cuvant
se uita profund unul la altul...
fancy o mentholata?
doua mentholate + lapte + ei doi.
5!

-bucurestiul de luna aceasta a fost scurt dar frumos.luna viitoare va fi cu siguranta si mai lung si mai frumos.oameni frumosi si interesanti,ceai,plimbari,carti,carte, oarecum cald,muzica,buburuze,einstein.si dorinte,ca de obicei: alte carti, alta muzica, alte ceaiuri, alt timp, alte fotografii.
-am plecat pe strazi fara vreo intentie artistica,la inceput...doar asa, ca sa-mi astampar un dor vechi.si am avut incapatanarea sa imi tin aparatul in geanta.si mergeam,ma alergau imaginile prin vene,dar eu nu.pana am vazut un fotograf pe strada,atat de bucuros,cu aparatul in mana...si dupa doua secunde l-am scos si eu....(imagini pe blogul de fotografie)
-exista o anumita persoana in bucuresti care ma tine acolo in unele zile ale verii si imi arata locuri frumoase si oameni interesanti...mersi

summer skin

Dimineti frumoase.Nu se auzea nimic,nici macar un ecou al nimicului.Sunetul era in alt colt al sufletului...poate l-am scapat chiar in cana si s-a inecat.Pentru cateva minute,a murit fericit,pentru ca in cana erau ceai si bucatele de migdale.Tacerea face lumina imensa,de neclintit.Incepe apoi sa te inghesuie inapoi,in sufletul tau pana cand nu mai simti altceva decat bucurie.Abia atunci se aude muzica...pentru ca eu imi percep prietenii si fericirile ca sunete,ca melodii ce rezoneaza in toata simtirea mea.

*''Cu mine se petrece
Ceva.
O viata de om.''