summer skin

Dimineti frumoase.Nu se auzea nimic,nici macar un ecou al nimicului.Sunetul era in alt colt al sufletului...poate l-am scapat chiar in cana si s-a inecat.Pentru cateva minute,a murit fericit,pentru ca in cana erau ceai si bucatele de migdale.Tacerea face lumina imensa,de neclintit.Incepe apoi sa te inghesuie inapoi,in sufletul tau pana cand nu mai simti altceva decat bucurie.Abia atunci se aude muzica...pentru ca eu imi percep prietenii si fericirile ca sunete,ca melodii ce rezoneaza in toata simtirea mea.

*''Cu mine se petrece
Ceva.
O viata de om.''

e&e best friends

*Am hotarat intr-o seara eu si E sa ne luam un suflet al nostru.Un suflet comun.Mic si cret,dar cu o suvita dreapta.Iar pe suvita aceea sa fie vopsite urechile noastre,sa-l auzim cand ne striga.O sa il facem vanzator de flori.Sa vanda numai zambile,dar si o floarea-soarelui.O sa fie al meu,al tau si al nostru.Iar sufletul asta o sa poarte un singur gand intre noi:sa nu ma uiti,sa nu te uit.

*Cosul gumelor aruncate.Un cos portocaliu ca toate celelalte,dar totusi diferit pentru ca ii este mereu sete.Desi il ploua,il inunda,nu ii astampara setea.Pentru ca el doreste mereu gumele lipicioase si prea mestecate a doua persoane.

eu dintr-o zi...

*Sunt eu.Par a fi tu,dar cu lac pe unghii.Ceilalti cred ca sunt prietenoasa si beau mult lapte.Imi doresc multe lucruri mai mult sau mai putin ciudate,floarea soarelui si ceva doar al meu.
*Sunt o ploaie de vara.Par a fi o ploaie care te uda pana in adancul pielii.Ceilalti cred ca sunt o ploaie calda de vara,Imi doresc sa pot ploua mereu,cate o persoana.
*Sunt o melodie.Par a fi o melodie cantata in cluburi de jazz,dupa-amiaza.Ceilalti cred ca sunt o melodie care ii face sa simta.Imi doresc sa fiu cantata mereu.
*Sunt o culoare.Par a fi o culoare cu reflexii de sidef.Ceilalti cred ca sunt o culoare care nu s-a inventat inca,sau pe care nu s-a obosit nimeni sa o inventeze.Imi doresc sa acopar un oras intreg cu tot cu oameni si caini.
*Sunt o balta.Par a fi o balta limpede.Ceilalti cred ca sunt o balta care separa doua lumi diferite.Imi doresc multi copii si batrani care sa sara si sa se stropeasca cu mine.
*Sunt un creion.Par a fi un creion cu radiera.Ceilalti cred ca mi-ar trebui o ascutitoare.Imi doresc sa scriu un roman si sa ma termin.
*Sunt norii din creierul meu.Par a fi nori impregnati cu vise.Ceilalti cred ca sunt nori colorati.Imi doresc sa fiu nori cu baloane de sapun.
*Sunt un saculet.Par a fi un saculet in care sunt cuvinte frumoase.Ceilalti nu stiu ce sa creada pentru ca nu stiu ce e inauntru.Imi doresc sa fiu un saculet cu cheita.
Sunt ceai cu muzica cu biscuiti cu ceva culori cu unele copilarii cu lumina cu gene.

the "how to disappear completely" feeling

Lumina s-a jucat mereu cu mine pentru ca am cautat-o cu atata incapatanare...sa fie doar a mea dupa-amiaza.Si cand incercam sa o resping siret,ma cauta ea.Si ma gasea ori in camera,gata sa o fotografiez,ori in ceainarii,cand capata miros de iasomie.Ma gasea in masina,pe strada,pe iarba,pe ganduri,pe verde,la pian.Iar eu o ascult mereu in melodiile mele,o simt in suflet si pe obraji.De fiecre data ma ajuta sa aflu "how to disappear completely",cand vantul ma flutura pe drumuri.

8 martie-flori

Azi.Azi ca azi era iar frumos si lumina.Asa ca am pornit iar prin oras,sa imi obosesc picioarele.Anticariatul a fost o prima oprire.Vechiul si atat de frumosul anticariat din Piatra Neamt unde se asculta muzica frumoasa si batraneii joaca sah.Nu,nu aveau Sorescu si nici Paler.Dar am gasit un album de arta "Cantarea Romaniei" din 1977.Si mi-am luat o carticica:"Mandria de a fi patriot"...un fleac de 5 bani mazgalita cu un creion.Dar o rasfoiam totusi.Imi aduc aminte ca degetele imi erau inghetate...si deodata,poezia aceea inchinata tovarasului a transformat parca atmosfera intr-o Romanie comunista.Era ciudat...de fapt incercam iar sa traiesc trecutul unor alte veacuri cum de multe ori fac.Anticariatul e un loc foarte bun pentru visat.(punct)

Ploua.E frumos,imi place cand ploua.Degetele mele invart nervos o clepsidra.Nu las sa se scurga tot nisipul,intorc clepsidra pe o parte si pe alta,de parca as putea sa fac minutele,orele,veacurile sa treaca mai repede.Jocul acesta nebunesc al nisipului ma hipnotizeaza;intru in clepsidra,ca intr-un desert imens.Patrund mai intai cu degetele,pipai nusipul.E aspru si fierbinte,dar intru cu totul.E cald.Acum imi dau seama ca in unele situatii becul din camera poate fi un soare atat de arzator...Domnesc in clepsidra,ca un voievod,peste fiecare fir de nisip.Orizontul imi ofera numai dune si peretii clepsidrei,ca un cer.E interesanta aceasta perspectiva:de obicei soarele atarna pe cer...acum,pentru ca becul e undeva departe,dupa pragul de sticla,soarele pare sa fie din alta lume.Poate sa fie si un inger acolo,sa ma ia la un moment dat din clepsidra.In desert nu sunt ingeri,doar zei.Ei ne privesc din cer.Si iata ca cerul meu e unul fals,e sticla,asa ca am sa fiu eu insumi un zeu.Zeul din clepsidra.Totusi simt o fericire care imi alunga grijile si indoielile.Zeii sunt nemuritori:au trecut peste atatea milenii incat tind sa cred ca au uitat fericirea undeva in copilarie,intr-o scama de zare.Zeii nu stiu ce e fericirea...deci eu nu voi fi niciodata un zeu.

Am intrat in mare,pentru prima data,ca un peste.O infinitate de picaturi de ploaie albastre ma inconjura,iar dedesupt,picaturile deveneau din ce in ce mai negre.Daca o picatura s-ar desprinde acum din firul apei,toata marea s-ar destrama.In apa,lumina e mult mai frumoasa decat pe pamant pentru ca poti sa te joci cu ea si aici,valurile te ajuta.In apa poti sa vezi fiecare raza de lumina,sa alergi impreuna cu ea pana apune si sa te sperii cand,din joaca,te ridici atat de tare incat dai de aer.Noaptea marea se inchide,ca o lume neatinsa.Luna e un punct luminos care se straduieste sa mentina albastrul marii,dar in zadar.Noaptea,ma duc pe nisipul marii,printre alge si corali,sperand ca maine nu voi deveni iar om si va trebui sa o parasesc.